Structură ventilată

Calitatea şi exploatarea pe durata vieţii unui acoperiş din titan-zinc depinde în primul rând de proiectarea şi execuţia structurii acoperişului ca întreg şi în al doilea rând de titan-zinc în sine. Când acoperişul este izolat, un sistem de ventilare încorporat pe intrados este singura metodă recomandată de către NedZink B.V. pentru învelitori realizate de NedZink. Dacă acoperişul este corect construit, orice coroziune a materialelor de zinc cauzată de condensul apei din interior este practic eliminat.

Principiul de construire este ilustrat în fig. 1
Componentele identificate dinspre interior:

1. Tavan – orice tip, deşi trebuie să suporte materialul izolator sau să aibă izolaţia ataşată.
2. Membrană de control vapori metalică sau cu microfilm de plastic.
3. Căpriori de susţinere – din lemn în general.
4. Material termoizolant. Este mai bine dacă acesta se pune continuu sub căpriori, dar aceasta necesită o construcţie diferită.
   Grosimea stratului de izolare depinde de materialul folosit şi de gradul de izolaţie necesar.
5. Spaţiul de ventilare: grosimea depinde de panta acoperişului (vezi tabel).
6. Astereală: Dacă se foloseşte titan-zinc se preferă material lemnos cu elemente de minim 22 mm grosime.
   Trebuie să fie un spaţiu de minim 5 mm între elementele de lemn. Dacă panta depăşeşte 45°, substructura poate fi din panouri de lemn cu spaţiu între ele de până la 10 cm.
   Cuiele trebuie să fie ascunse pentru a preveni contactul cu zincul. Ideal, cuiele trebuie să fie galvanizate.
7. Tipul de sistem de învelitoare NedZink : Principalele opţiuni sunt: sistemul de prindere cu ajutorul unei şipci, falţul vertical, sistemul de panou ( finisaj pe diagonală) şi sistemul NedZink.

Cum se formează condensul apei

Aspecte de proiectare

Fig. 2 Curba temperaturii şi presiunea vaporilor de apă într-o structură ventilată

Acoperişurile sunt supuse stresului produs de forţele mecanice, dar şi de aspectele fizice ale clădirii. Acestea includ temperaturile fluctuante, care pot varia între – 20° C şi + 80° C, şi diferenţele dintre umiditatea aerului din interior şi exterior.

În situaţia des întâlnită, când temperatura internă (Ti) este mai mare ca temperatura externă(Te), se întâmplă ca umiditatea aerului din interior să fie mai mare ca cea din exterior (vezi fig.2)

Diferenţa de presiune (Pi – Pe) face ca vaporii să se deplaseze prin structura acoperişului din interior către exterior. Dacă acoperişul nu este construit corect, condensul sau îngheţul se vor forma pe interiorul relativ rece al titan-zincului.

Deteriorarea şi prevenţia

Condensul excesiv poate dăuna în mai multe moduri. De exemplu, poate dăuna titan-zincului pe intrados ca rezultat al coroziunii, sau să dăuneze din cauza umidităţii în unele părţi ale structurii suport (coroziunea metalului, putrezirea sau mucegăirea lemnului). Etanşarea totală în interior nu este soluţia corectă: în practică nu se poate face, şi în termenii reglării umidităţii nu este de dorit acest lucru.

În măsura obţinerii unei mişcări optime a vaporilor şi pentru a evita riscul de stricăciuni, trebuie urmați doi paşi pentru realizarea acestui lucru:

1. La interiorul izolaţiei termice se pune o membrană de control vapori
2. Se prevede un spaţiu de ventilare în exteriorul izolaţiei termice pentru a permite ventilarea cu aerul exterior

A.Membrana de control vapori

Această membrană este necesară:

1. Pentru a permite transferul către exterior a unei cantități optime de vapori veniţi dinspre interior (vapori produşi de ocupanţi). Se recomandă utilizarea unei membrane care controlează transmiterea vaporilor, cu o valoare Sd = 10.
2. Pentru a face structura etanşă la uscare şi pentru a preveni ca aerul din interior să circule direct prin spaţiul de ventilare. Spaţiul de ventilare este în contact direct cu aerul din exterior, astfel că aerul poate circula prin găurile sau spaţiile prost etanşate ale acesteia.

Membrana de control vapori nu este necesară în toate situațiile. De exemplu unde structura de sub spaţiul de ventilare are o valoare a controlului de vapori mai mare de 10. Totuşi, în aceste cazuri, secţiunea de ventilaţie şi deschiderile de ventiaţie ale aerului trebuie sa corespundă valorilor din tabel, iar protecția trebuie prevazută pentru a etanșa crăpăturile dintre spaţiul de ventilare şi spaţiul interior.

B. Spaţiul de ventilare

Spaţiul de ventilare trebuie sa fie în contact direct cu aerul exterior prin guri de ventilare în cel mai jos şi în cel mai sus punct al acoperişului sau faţadei. Aerul va avea liberă circulaţie prin aceste deschideri, fără obstacole majore. Dimensiunile necesare ale spaţiului şi gurilor de ventilaţie sunt detaliate în următorul tabel:

Table

În prezenţa unui nivel mai mare de umiditate, în cazul unei temperaturi de 20°C şi o umiditate relativă de 60%
(presiune vapori > Ps = 1400 Pa), panta minimă recomandată este de 7°.

Execuţie

Sfaturile oferite mai sus se aplică în majoritatea cazurilor. Detaliile de acoperiş şi de faţadă ilustrează clar modul în care trebuie construite aceste zone. Cu toate acestea, experienţa ne-a dovedit că o serie de detalii de execuţie nu pot fi gândite de la început, fiind lăsate spre rezolvare în şantier de către montatori. În astfel de cazuri, se întâmplă adeseori ca în anumite puncte secţiunile de ventilaţie să fie prea mici sau blocate complet (de ex. la ferestre de mansardă sau lucarne). Recomandăm totuşi să se respecte pe cât posibil principiile de ventilaţie ale acoperişului sau faţadei, deoarece acestea sunt singurele modalităţi de asiguarare a evacuării vaporilor de sub învelitoare.